Din istoria handbalului românesc

„Dragii mei,

După un drum lung şi cu ocolişuri, negăsind bilet de vapor la Marseille, am hotărât să mă reîntorc prin Italia şi, din Sicilia, am găsit [...] un loc pentru Tunis şi de acolo în Algeria. În total am străbătut 5466 de kilometri, fără ca să păţesc nimic şi, după cum ştiţi, am ajuns cu bine. Pe 4 octombrie, Djoudi mi-a spus că plecăm în Siria la Jocurile Panarabe cu echipa naţională. [...[ Eu de mâine intru în cantonament cu băieţii până pe data de 3 octombrie. [...] Să mă ţii la curent cu campionatul nostru şi, din când în când, să-mi trimiţi şi clasamentul la zi, la fel şi la handbal. [...] Nelu”

Aşa scria de pe tărâm nord-african, la data de 19 septembrie a anului 1976, cel care avea să rămână cunoscut în istoria handbalului românesc drept Geo Bădulescu, component al selecţionatei de aur a handbalului masculin românesc şi unul dintre foştii antrenori ai echipei naţionale de handbal a Algeriei. Geo Bădulescu (1936-1988) avea să obţină la 12 martie 1961, împreună cu ceilalţi coechipieri ai săi – şi trebuie nepărat amintit aici că, la acea dată, Naţionala de handbal a României îi avea ca portari pe Mihai Redl (Dinamo) şi Ion Bogolea (Dinamo), drept extreme pe Mircea Costache I (Dinamo) şi Gheorghe Coman (Dinamo), ca pivoţi pe Otto Tellman (Steaua) şi Mircea Costache II (Dinamo), interi pe Geo Bădulescu (Dinamo), Ioan Moser (Dinamo), Petre Ivănescu (Dinamo), Aurel Bulgariu (Steaua), Virgil Hnat (Dinamo), iar ca centri pe Gheorghe Covaci (Dinamo), Cornel Oţelea (Steaua), Olimpiu Nodea (Steaua), antrenor principal fiind Oprea Vlase, iar antrenor federal Nicolae Nedef –, la Campionatul Mondial din Germania, primul titlu de campion al lumii la handbal masculin pentru România, după o finală în faţa echipei Cehoslovaciei. În tribunele „Westfallenhallen” din Dortmund se strânseseră atunci pentru a urmări un joc dinamic, plin de tensiune şi de suspans, în jur de 15 000 de spectatori ţinuţi cu sufletul la gură până în ultimul minut al partidei – minutul 60, de către o echipă de „7” dezlănţuită, pe care nu o mai putea opri nici măcar timpul.

Nationala handbal Romania 1961, campioana mondiala.

Pe Geo Bădulescu – interul echipei naţionale de handbal masculin a României, căruia în familie i se spunea, simplu, Nelu –, nu l-am cunoscut niciodată. Destinul nu ne-a intersectat drumurile acestei vieţi, aşa cum avea să mi le intersecteze – într-un mod unic pentru mine, trei ani mai târziu, după sfârşitul fulgerător al lui Geo, în 1988 – cu întreaga sa familie. Tatăl lui, Alexandru Bădulescu, era pentru mine unchiul Sandu, căruia îi ţinea locul la coadă la Bucur Obor, atunci când se scoteau la vânzare ouă, nimeni alta decât buna lui prietenă şi marea atletă Lia Manoliu. „Lio, du-te tu de dimineaţă, că vin şi eu puţin mai târziu!”, îi geo badulescuspunea unchiul Sandu, iar Lia Manoliu îi răspundea: „Nicio grijă, nene Sandule, stai liniştit! Vino când poţi matale.” Alexandru Bădulescu fusese, la rândul său, în tinereţe, campion naţional la aruncarea discului. Georgeta Bădulescu (mătuşa mea), cea de-a doua soţie a unchiului Sandu, era o mare iubitoare de tenis şi de jucat table (câştiga detaşat în faţa tuturor celor cu care juca table, iar unchiul Sandu, de ciudă că mânca întotdeauna bătaie, şi mai ales de la o femeie, dădea nervos cu cutia de table de pământ), pe care Nelu o adora şi o respecta din tot sufletul – şi care avea să îmi fie, prin voia destinului, ani de-a rândul, un fel de a doua mamaie a mea. Zamfira Bădulescu (tanti Fifi) era soţia lui Geo Bădulescu. Anastasia Cosma (tanti Nasti), sora unchiului Sandu, fiind foarte pasionată de tenis, nu rata niciun meci în transmisie directă, chemându-i tot timpul în camera din faţă a casei pe unchiul Sandu şi pe tanti Georgeta pentru a urmări împreună toate partidele televizate la acea vreme (tanti Nasti era o admiratoare extrem de înfocată a lui Ilie Năstase, căruia ea îi spunea „Iliuţă”, încât o dată, agitându-se foarte mult în faţa televizorului şi sărind în sus de bucurie la un meci câştigat de acesta, a rupt, fiind destul de corpolentă, unul dintre picioarele de lemn ale patului; bineînţeles că toată asistența a râs in hohote, iar a doua zi tanti Nasti avea să caute de zor un lemnar care să-i repare urgent dormeza).

Mica bucătărie de vară din spatele Teiului Doamnei, ferită de forfota Bucureştiului, unde am locuit împreună cu tanti Georgeta vreme de 15 ani, a însemnat pentru mine locul în care mi s-au povestit fel de fel de amintiri frumoase despre Nelu, dar şi unde ascultam mereu la Radio România muzică şi întotdeauna, seara, teatru la microfon. De câte ori se auzea la aparat glasul lui Aurelian Andreescu, prietenul lui Geo Bădulescu, tanti Georgeta îmi spunea: „I-auzi, Magdalena, cântă prietenul lui Nelu! Săracii, amândoi s-au dus de tineri unul după altul!…” Şi lacrimile îi lăsau cu repeziciune urme umede şi prelungi pe obraz, lacrimi pe care nu încerca să şi le ascundă niciodată, ori de câte ori aducea vorba despre el. Aveam să aflu de la tanti că, lângă căpătâiul bunului său prieten decedat în 1986, Nelu stătuse nedezlipit în prima noapte de priveghi alături de mama acestuia şi – mult timp după acest episod de viaţă atât de trist pentru el – nu şi-a putut reveni foarte uşor. Şi tot în cămăruţa tinereţii mele, într-o seară friguroasă de noiembrie, căutând nu îmi aduc aminte bine ce prin dulap, am găsit la un moment dat o pungă din plastic, pe care o pătrez şi azi, unde se găseau câteva fotografii, scrisori şi ilustrate trimise de Geo Bădulescu familiei sale din lungile deplasări pe care le făcea în străinătate. Citatul de la începutul acestui text aparţine uneia dintre aceste misive găsite atunci.

Geo Bădulescu era foarte iubit pe strada unde locuise vreme de atâţia ani. Devenise idolul multor copii din zonă în acea vreme. Cu nea Stelică aviatorul, vecinul care făcea curse pe TAROM, pleca mai mereu în străinătate, iar acesta era foarte mândru să-l ducă pe domnu’ Nelu la destinaţie. Păcat că strada respectivă din sectorul 2 al Bucureştiului nu îi poartă azi numele, legendele de altădată înecându-se acum în apele tulburi ale unei uitări nemeritate!…

„Existenţa jocului nu este legată de nicio treaptă a civilizaţiei, de nicio formă a concepţiei despre lume”, scria Johan Huizinga în Homo ludens. Şi tot el continua că „jocul, oricare i-ar fi esenţa, nu este materie”, ci „sparge, începând chiar cu categoria animalelor, limitele existenţei fizice.” Iar echipa naţională de handbal masculin a Republicii Populare Române de atunci prezentă la Mondialului din 1961 a spart aceste limite la Dortmund, presa internaţională vuind de elogii nenumărate la acea vreme la adresa „Şaptelui” de aur românesc. În 2011, la cei 50 de ani de la câştigarea primului titlu mondial de către Geo Bădulescu şi coechipierii săi, sunt însă convinsă că nu mulţi şi-au adus aminte de acest moment deosebit de important pentru istoria sportului acestei ţări. Despre marile ei nume, evident, şi mai puţini. Căci a păşi spre tărâmul de dincolo reprezintă, în general, paşaportul către uitare… Timpul nu este întotdeauna aliatul fiinţei umane, dacă aceasta nu îl determină să îi devină prieten.

Despre Noi

Clubul Sportiv „ OLTCHIM " Rm.Vâlcea (România) a luat fiinta la data de 27.06.1973 sub denumirea de Asociatia sportiva „ CHIMISTUL" denumire pe care a purtat-o pâna la 01.10.1989 când si-a schimbat numele în clubul sportiv muncitoresc „OLTCHIM".
De la data de 01.05.1997 clubul a devenit un club sportiv de performanta de drept privat, data de la care poarta numele sub care functioneaza si astazi: CLUBUL SPORTIV „OLTCHIM " Rm.Vâlcea.

C.S. „OLTCHIM" a avut în structura sa sapte sectii de performanta, sectii care au functionat pana in anul 2007, si anume:
• Atletism
• Culturism
• Handbal
• Judo
• Lupte greco – romane
• Scrima
• Tenis

Ponderea principala a detinut-o sectia de handbal ( ea reprezentând cca. 90 % din activitatea sportiva de performanta a clubului ) atât prin numarul de sportivi legitimati cât si prin performantele obtinute pe plan national si international.
Sectia de handbal a clubului sportiv „ OLTCHIM " a luat fiinta în anul 1979 sub conducerea primului ei antrenor prof. CINCA CONSTANTIN. Dupa trei tentative nereusite de promovare în divizia „ B " ca echipa campioana a judetului Vâlcea, echipa reuseste aceasta promovare în luna mai a anului 1980.
La prima sa participare în liga a doua echipa se claseaza în seria a II-a pe locul sapte din 10 echipe.
În sezonul urmator 1981-1982 având în componenta sa jucatoare experimentate si un antrenor profesionist în persoana profesorului Constantin Popescu (Pilica), echipa reuseste promovarea în prima liga a handbalului feminin românesc.
În cei 30 de ani de participare neîntrerupta în prima liga a campionatului national, echipa a reusit sa se claseze pe locurile fruntase astfel:
• pe locul I - de 18 ori
• pe locul II - de 6 ori
• pe locul III - de 5 ori
• pe locul IV – de 2 ori

Clasarea pe locul întâi în 18 editii de campionat si obtinerea celor 18 titluri de campioana nationala reprezinta un record national ( predecesoarele multiple campioane ale României, Universitatea Timisoara si Stiinta Bacau reusind sa obtina aceeasi performanta de câte 10 si respectiv 9 ori ). Pe plan intern, echipa „ OLTCHIM " se detaseaza clar fata de alte echipe si în competitia nationala dotata cu „ Cupa României " pe care a câstigat-o în ultimii 22 ani de 14 ori (in anumiti ani nefiind organizata de catre FR Handbal).
 Prin performantele mentionate mai sus în campionatul primei Ligi de handbal feminin si a Cupei României, echipa „OLTCHIM " a devansat clar în intrecerile nationale, celelalte competitoare, detinând suprematia în handbalul feminin românesc in ultimii 20 de ani.
Pe plan international începând cu anul 1983-1984 echipa „ OLTCHIM " a jucat ( cu o singura exceptie – sezonul 1987-1988 ) în cupele europene intercluburi astfel:
• în „Cupa I.H.F " - de trei ori, câstigând trofeul în doua editii
1983-1984 si 1988-1989
• în „ Cupa Cupelor " - de sase ori, castigandu-o o data in editia 2006-2007, jucând o finala în 2001-2002 si doua semifinale în sezoanele 1986-1987 si 1992-1993
• în „ Liga Campionilor " de 11 ori, reusind ca în trei editii sa se califice pâna în semifinale
( 1989 - 1990, 1991-1992 si 2008-2009 ), o data sa joace finala 2009-2010, iar în alte sapte editii sa se califice pâna în faza grupelor sau a grupelor principale.

Tot în aceasta perioada echipa a participat la multe turnee amicale internationale reusind sa câstige de nenumarate ori astfel de competitii ( Bad Urach – Germania, Bondy – Franta, Augsburg – Germania, Strassburg – Franta, Szabela Cup - Ungaria etc.).
În august –septembrie 1984 echipa „ OLTCHIM " în calitate de detinatoare a
„ Cupei I.H.F." a participat la prima editie a „ Supercupei Europei " organizata de Federatia Jugoslava de handbal la Varazdin, în compania echipelor Radnicki Belgrad detinatoarea Cupei campionilor europeni si Dalma Split detinatoarea Cupei Cupelor din acel an, reusind ca dupa o comportare de exceptie sa câstige trofeul pus în joc „SUPERCUPA EUROPEI".

In 2007, C.S. Oltchim a organizat editia Supercupei Europei, competitie ce se intituleaza mai nou "Trofeul Campioanelor", participante fiind Slagelse DT din Danemarca, castigatoarea Ligii Campionilor, Zvezda Zvenigorod, castigatoarea Cupei EHF, Lada Toglijati, finalista Ligii Campionilor (ambele din Rusia) si Oltchim Rm. Valcea, castigatoarea Cupei Cupelor. Confirmand valoarea deosebita “Oltchim” a reusit sa se impuna in finala cu Zvezda Zvenigorod cu scorul de 23 – 19 castigand astfel “Trofeul Campioanelor”.
 

• Tot in 2007, “Supercupa Romaniei” aflata la debutul ei sub organizarea Federatiei Romane de Handbal a fost castigata de Oltchim dupa ce a invins formatia Rulmentul Brasov cu scorul de 28 - 24 in jocul pe care l-a disputat la Chiajna pe data de 8 august.
• In anul 2008. C.S. Oltchim a ajuns pana in faza grupelor principale ale Ligii Campionilor unde a terminat pe a III-a pozitie intr-o grupa cu Gyori Audi ETO, 1.FC Nurnberg si HC Lada Togliatti.
• Anul 2009 a insemnat pentru club o clasare pe a III-a pozitie a aceleasi competitii, Liga Campionilor, fiind eliminata in semifinale de Viborg HK. Echipele Gyor Audi ETO, HC Lada Togliatti, Larvik HK, Krim Mercator, Buducnost Podgorica si Podravka Vegeta au fost adversarele Oltchimului pana in faza semifinala a competitiei.
• In sezonul 2009/2010 obiectivele echipei au fost atinse, anume calificarea in finala celei mai prestigioase competitii intercluburi, Liga Campionilor (EHF Champions League) şi câştigarea Ligii Naţionale a României. Pentru a-si atinge obiectivul, formatia noastra a invins în Liga Campionilor formatii renumite in Europa ca : Gyori Audi ETO, Hypo NO, HC Dinamo Volgograd, Zvezda Zvenigorod, etc, eliminand in semifinale campioana Ungariei, Gyori Audi ETO. Din pacate succesele team-ului nostru in Liga Campionilor s-au oprit in finala, castig de cauza in dubla mansa avand formatia daneza, Viborg HK, după două rezultate in favoarea acestora, respectiv 28 – 21 la Viborg şi 31 – 32 la Bucureşti. Locul II in aceasta prestigioasa competitie este o performanta remarcabila, neatinsa inca de vreo formatie romaneasca la niciun sport de la revolutie si pana in prezent.
• În sezonul competitional 2010-2011 s-au alaturat valorosului grup si jucatoarele Managarova Iulia din Ucraina (componenta a lotului national) si sportiva de origine turca Yeliz Ozel. (componenta a nationalei Turciei). Din pacate in acest sezon obiectivele nu au fost indeplinite decat partial si anume castigarea campionatului intern, obiectivul principal si anume jucarea finalei Ligii Campionilor fiind ratat.
•  In actualul sezon C.S. Oltchim a realizat noi transferuri si anume: interul dreapta Bulatovic Katarina(Muntenegru) vicecampioana olimpica, interul stang Alexandrina Barbosa de la finalista Ligii Campionilor SD Itxako Navarra, portarii Silvia Navarro tot de la Itxako si portarul titular al nationalei franceze Amandine Leynaud si coordonatorul de joc Allison Pineau de la Metz HB.  In lotul largit a fost cooptata si tanara jucatoare Safta Nicoleta (pivot) de la C.S. Chimia. Antrenor pentru acest sezon in care obiectivul maret speram sa fie atins, este cunoscutul Jakob Vesteergard.

De-a lungul acestor ultimi 31 de ani, clubul „ OLTCHIM " a furnizat anual între 3 si 14 jucatoare echipei nationale a României din care merita sa mentionam nume mari de jucatoare precum: Verigeanu Maria, Lada Cristina, Rodeanu Doina, Matei Edith, Topea Liliana, Tîrca Mariana, Cozma Valentina, Iovanescu Simona, Maria Radoi, Lazar Steluta Luca, Patru Marinela, Luminita Hutupan si altele.

Vorbind de trecut, sa nu uitam performantele obtinute la nivel de juniori deoarece echipa de junioare I a clubului Oltchim a obtinut de sapte ori titlu de campioana nationala în anii 1989, 1994, 1998, 2003, 2004, 2005 si 2006, cea de junioare II în 1999 iar cea de junioare III în 2000.

Se poate spune, astfel ca începând cu anul 1985 C.S. „ OLTCHIM " a format în cadrul sau o adevarata scoala de handbal, o pepiniera handbalistica pentru echipa de senioare, furnizând în acelasi timp si sportive loturilor nationale de junioare si de tineret ale României care în ultimii ani au cucerit doua titluri de campioane mondiale la tineret în 1995 ( Brazilia ) si 1999 ( China ) precum si doua titluri de campioane europene la junioare în 1998 ( Slovacia ) si 2000 ( Franta ).

Incepand cu 01 februarie 2007 sportivele sectiei de handbal activeaza intr-un club profesionist, schimbat astfel dintrun club de amatori polisportiv intrunul monosportiv cu activitate unica handbalul, respectand prin aceasta modalitate cerintele comunitatii europene.

Convinsi fiind de faptul ca alaturi vom avea publicul spectator ce s-a constituit de fiecare data in al 8-lea jucator de pe teren, un bun cunoscator al fenomenului handbalistic feminin, nu ne ramane decat sa asteptam castigarea unui nou trofeu national, a unei cupe a Romaniei, precum si a mult ravnitei Ligi a Campionilor.

ECHIPA

Lotul de jucătoare

Lotul actualizat la data de 26 februarie 2013

Portari:

    1 România Lăcrămioara Stan
    16 Spania Silvia Navarro
    30 România Paula Ungureanu

Extreme:

    5 România Iulia Curea
    6 Ucraina Iulia Managarova
    7 România Adriana Nechita
    17 România Ramona Farcău

Pivoți:

    22 România Oana Manea
    13 România Nicoleta Safta

    

Intermediari stânga:

    8 România Cristina Neagu Ruptură de ligamente încrucișate la genunchiul stâng
    71 Muntenegru Marija Jovanović
    86 Portugalia Alexandrina Barbosa

Coordonatori:

    79 România Aurelia Brădeanu

Intermediari dreapta:

    32 Muntenegru Katarina Bulatović
    18 România Adina Meiroșu

Jucătoare împrumutate:

    1 România Mihaela Smedescu la HCM Baia Mare
    3 România Daniela Băbeanu la SCM Craiova
    19 Rusia Ekaterina Vetkova la Astrahanocika Astrahan
    24 România Eliza Buceschi la HCM Baia Mare
    55 România Melinda Geiger la HCM Baia Mare


Staff tehnic:
     Nume                       Naționalitate             Ocupație
Jakob Vestergaard          Danemarca            Antrenor principal
Steluța Luca                   România               Antrenor secund
Mette Klit                       Danemarca           Antrenor secund
Florin Oancea                 România               Medic
Carmen Udrea                România               Medic
Emil Guiu                       România               Fizioterapeut
Marian Trușcă                 România              Fizioterapeut


Conducerea administrativă:

Nume                                       Naționalitate            Ocupație
Constantin Roibu                         România             Manager
Petre Berbecaru                          România             Președinte
Nicolae Luca                              România             Vicepreședinte


Foste jucătoare notabile

    România = Maria Verigeanu
    România = Cristina Lada
    România = Doina Rodeanu
    România = Ioana Bogdan
    România = Edith Matei
    România = Carmen Petca
    România = Simona Iovănescu
    România = Marinela Pătru
    România = Mariana Târcă
    România = Valentina Cozma
    România = Carmen Amariei
    România = Simona Gogîrlă
    România = Cristina Vărzaru
    România = Steluța Luca
    România = Narcisa Lecușanu
    România = Luminița Huțupan
    România = Valentina Ardean-Elisei
    Turcia = Yeliz Özel
    Franța = Amandine Leynaud
    România = Ionela Stanca
    Franța = Allison Pineau

Foști antrenori notabili:

    România = Constantin Popescu
    România = Maria Ciulei
    România = Ioan Gerhardt
    România = Bogdan Macovei
    România = Gheorghe Tadici
    România = Radu Voina
    Danemarca = Anja Andersen

Palmares intern

    Câștigătoare a Ligii Naționale de Handbal
        (1989, 1990, 1991, 1993, 1994, 1995, 1996, 1997, 1998, 1999, 2000, 2002, 2007, 2008, 2009, 2010, 2011, 2012, 2013)
    Câștigătoare a Cupei României
        (1984, 1990, 1992, 1993, 1994, 1995, 1996, 1997, 1998, 1999, 2001, 2002, 2007, 2011)
    Câștigătoare a Supercupei României
        (2007)

Palmares internațional

    2012-2013
        Cupa Campionilor - Semifinala, Locul 3
    2011-2012
        Cupa Campionilor - Semifinala, Locul 3
    2010-2011
        Cupa Campionilor - Faza a doua a grupelor, Locul 7
    2009-2010
        Cupa Campionilor- Finala
    2008-2009
        Cupa Campionilor - Semifinala
    2007-2008
        Cupa Campionilor - Faza a doua a grupelor, Locul 5
    2006-2007
        Trofeul Campioanelor - Câștigătoare
    2006-2007
        Cupa Cupelor - Câștigătoare
    2005-2006
        Cupa EHF - 1/16 zecimi (Turul 3)
    2004-2005
        Challenge Cup - Sferturi de finală
    2003-2004
        Cupa EHF - Optimi
    2002-2003
        Liga Campionilor (Turul III prelmiminar) - Cupa Cupelor (Sferturi de finală)
    2001-2002
        Cupa Cupelor - Finala
    2000-2001
        Liga Campionilor - Grupă optimi loc III
    1999-2000
        Liga Campionilor - 1/16 zecimi
    1998-1999
        Liga Campionilor - Grupă optimi loc III
    1997-1998
        Liga Campionilor - Grupă optimi loc III
    1996-1997
        Liga Campionilor - Grupă optimi loc III
    1995-1996
        Cupa Campionilor - Locurile 7-8
    1994-1995
        Cupa Cupelor - Optimi
    1993-1994
        Cupa Campionilor - Locurile 5-6
    1992-1993
        Cupa Cupelor - Semifinale
    1991-1992
        Cupa Campionilor - Semifinale
    1990-1991
        Liga Campionilor
    1989-1990
        Cupa Campionilor - Semifinale
    1988-1989
        Cupa IHF- Câștigătoare
    1986-1987
        Cupa Cupelor - Semifinale
    1985-1986
        Cupa IHF - Optimi
    1984-1985
        Cupa Cupelor - Optimi
    1983-1984
        Cupa IFH - Câștigătoare
        Supercupa Europei - Castigatoare